Capitolul I
Ea,Tina fiindcă aşa şi o chema,era o studentă a anului 4 a universităţii de matematică din capitală.
Din toată grupa ei,ea nu se deosebea cu succese mari la în studii,în schimb era de o frumuseţe rară,
blondă şi cu părul creţ,nantă de statură,cu corpul tras prin inel şi cu ochii albaştri înseninaţi,acoperiţi
cu două sprîncene subţiri bine aranjate sub forma unui apus de soare,un nasuc plapînd,aşa de parcă
nici nar fii răsufla prin el,buzele roz conturate lin,barba uşor alungită...era gata să cucerească inima oricui!
Era o zii de luni,un început de săptămînă,şi pentru eroul nostru un început frumos!De ce!?Veţi afla
pe parcurs!
El,Timy-absolvent a unui liceu dintrun sătuc de la poalele unui munte,mic de statură,cu vederea slabă şi ocelarii pe ochi,intrase la universitate pentru a cuceri noi înalţimi.Terminase cu succes cele 12 clase freventate la liceu şi era gata să dobîndească aceleaşi rezultate şi la universitate.Şi dupa cum povesteam:era zii de luni,prima zii de studii poentru Tim şi un al patrulea început pentru Tina.În aceasta zi viaţa lui Tim a luat o întorsătura mare.
Prima lui pereche întro sala mare, înconjurat de 37 de colegi necunoscuţi si un profesor batrîn cuvintele căruia rasunau de cîteva ori în autoriu.Acest început i sa părut un adevărat calvar,deoarece Tim era obisnuit cu lecţiile de liceu de 45 de minute şi colegii cu care a învaţat 12 ani împreună,o diriginta bună la inima care era gata mereu sa îi sară în ajutor!Statea in fundul salei,alături de încă cîţiva colegi tulburaţi la fel ca şi el de rutina universitaţii.Îşi indreptă privirea spre un coleg şi întrebă:
-Mai e mult oare?
-Ce? tresărise din somn Jon,colegul şii viitorul prieten al lui Tim.
-Mai e mult pînă la pauză?mai întrebă odată Tim;
-Nici că am ideie!răspunse Jon cu un uşor zîmbet pe faţă.
Jon,un baiat de bani gata,absolvent a unui liceu de prestigiu din capitală în care mama sa era director,reuşise sa ajungă la universitate doar datorită părinţilor înstăriţi,defapt nici nuşi dorea prezenţa sa în rîndul studenţilor însă era nevoit să se posteze ca student pentru a face pe placul părinţilor.
-Tim!spuse el cu intuziasm.
-Nu înţeleg!?răspunse Jon tulburat de somn.
-Tym,aşa îmi spun prietenii! mai repetă odată acesta.
-Păi prietenii dar eu...Romeo,aşa mau botezat prietenii pentru prazile cîştigate la vînatoare în liceu! spuse Jon cu o intonaţie ridicată şi o mîdrie accentuată.
-Vînătoare!?Ce vînătoare? întrebă Tim interesat.
-Jon,ăsta îmi e numele,iar despre vînătoare îţi povestesc ceva mai tîrziu!raspunse el cu un zămbet pe faţă.Şi oricum vei afla despre asta aici,la universitate deoarece şi aici se organizează astfel de întreceri!
-Jon, îmi pare bine! răspunse Tim.
Între timp se sfîrşise şi prima lor pereche.Tim împreună cu colegii săi încerca să iasă din auditoriu cu greu deoarece în întimpinare le venea o grupă mai mare,cum sa dovedit mai tîrziu era grupa Tinei.
Tim,fiind mic de statură cum vă mai spuneam şi vederea slabă,cu greu reuşea să-şi urmeze grupa far de a se pierde.Şi cînd mai avea de făcut un singur pas ca să scape de ambuteliajul de la intrare,în întîmpinare îi apăru ea,Tina!Tim ridică privirea şi brusc încremeni,inima începu săi bată în ritmuri mai sălbatice,ochii de sub ochelarii începu săi strălucească,faţa treptat îşi schimba culoarea...Cu toate astea el încercă sa facă un pas în urmă înbulzinduşi colegii din spatele lui şi îi facu semn să treaca ea prima.Tina îi mulţumi cu un zîmbet şi intră în auditoriu,el îşi trase adînc aer în piept pentru ai simţi parfumul.
-Nui pasarea înălţimilor tale! îi şoptise la ureche Jon punîndui mîna pe umeri şi înpingîndul spre ieşire.
-Dar de ce!? întreba Tim indignat.
-Păi,înţelegi în lume nui aşa cum am vrea noi.Există nişte legii,nişte simple legi prin care ni se limitează dorinţele,visurile şi tot cei legat de dragoste.
-Nu! strigă Tim.Nu sunt de acord cu asta!Şi nu înţeleg de ce ar trebui să mă dezic eu de ea?
-Bine,nu te dezice amice!îl încurajă Jon.Apropo tu ţiai găsit cameră în cămin?
-Nu! De ce întrebi?
-Cum te descurci cu matematica?
-Foarte bine!Îmi place la nebunie!Dar ce propunere ai?
-Ok.Atunci iţi propun locul din camera mea şi susţinerea mea în bătălia pentru blonda aia pentru ajutorul tău la matematică!Ce zici?
-Păi...,şi Tim făcu o mimică gînditoare,nuştiu!Dar cine va mai fii cu noi?întrebă Tim.
-Nimeni!Doar noi doi,tatăl meu ma aprovizionat cu o cameră mare doar pentru mine,dar eu nus tîmpit sa stau singur în ea.
-Bine,răspund cu da propunerei tale!
Şi bucuros îi intinse mîna în semn de acceptare,Jon întinse şi el mîna şii îşi zîmbii unui altuia.
-Propun să sărbatorim!spuse Jon privind pe fereastră la cafeneaua din faţa universităţii.
-Da,însă eu nu prea am bani.îi raspunse cu un ton jos Tym deoarece acesta provenea dintr-o familie săracă care îşi permitea săi de bani fiului doar pentru cele mai necesare lucruri.
-Nu dispera frăţică,cu mine nu vei avea niciodată asemenea probleme! Hai,să mergem!
Şi porni ambii spre ieşirea din universitate.
-Ei! Voi doi! se auzise un glas în urma lor.
Tim întoarse capul răspunzînd:
-Cine,noi?
-Da voi! era viitoarea lor dirigintă,batrîna dm Ailin,însă caracterul nu fu aşa placut precum numele,rea şi severă,profesoară de fizică,şef de catedră a ştiinţelor exacte.Unde vaţi pornit piţigoilor?întrebă ea.
-La cafenea dm!răspunse Jon alăturînduse discursului.
-Cum adică la cafenea în timpul orelor de studii?întrebă diriginta supărată.
-Păi e încă repaos!spuse Tym cu un ton ridicat.
-Da,începutul e bun...Marş în auditoriu!strigă diriginta.Şi uitaţi de repaosuri şi cafenele,nu aţi venit aici să degustaţi cafele ci să dobîndiţi studii superioare! şi cînd diriginta îşi termină discursul cei doi dispăru speriaţi pe scări.
Orice început e greu,însă pentru eroul nostru ceva mai accentuat.După cele 8 ore de studii,cei doi prieteni nu mai aveau chef de cafenea.Cu greu ridicase cele 5 etaje ale căminului,sus prima cameră din partea dreaptă era camera lui Jon.Discuind camera acesta spuse:
-Bine ai venit în regatul meu!şi îi făcu semn cu mîna lui Tim să intre.
-Asta e camera ta?întrebă el uimit.
-Da!,raspunse Jon.Un mic colţ de paradis întrun infern după cum ai şi vazut!,adăugă acesta.
-Da,ai dreptate,dar cred că ne descucăm noi cu încetu,spuse Tim intrînd în cameră.
Era o cameră destinată special studenţilor cu părinţi avuţi,deşi se situa în cămin univeritar,aceasta nici pe departe nu semăna cu o camera obişnuită.Mai mult semăna cu un apartament de lux.O plazmă mare ce acoperea aproape tot peretele din spate,într-un colţ un calculator performant bine aranjat,într-un al colţ un mini bar,la mijlocul camerii se găsea un divan mare şi confortabil sub formă de semicerc acoperit cu blană de leopard, doua dormitoare,o bucatărie mare,baie ş.m.d.Totul sub un fon ruşu închis,din tavan iluminau cu iscusinţă mii de steluţe albastre.Totul era aranjat cu gust după un dizain modern.
Sfîrşitul primului capitol